marți, 5 ianuarie 2016

Pricolicii Vidrei. Paradisul pierdut din munții Lotrului


Lacul Vidra, la apus, vedere de pe baraj FOTO Călăuzaoffroad
Februarie 2010. Jocurile Olimpice de Iarnă. Sute de mii de spectatori și sute de concurenți din toată lumea au umplut satele olimpice din jurul Lacului Vidra, „marea” dintre Munții Lotrului și Munții Latoriței. Vidra, Puru, Mura și Alba, cele patru sate olimpice ce străjuiesc luciul Vidrei, forfotesc de oameni. „Triunghiul de vis”, cel mai mare complex turistic din Europa de Est, este pentru două săptămâni centrul sporturilor de iarnă. 
 
Așa ar fi sunat poate începutul unei știri dintr-un alt 2010, dacă planurile megalomanice ale lui Nicolae Ceaușescu ar fi fost duse la sfârșit. Dintr-un 2010 în care Jocurile Olimpice de Iarnă nu s-ar fi desfășurat în Canada, la Vancouver, ci în Munții Lotrului, într-un splendid complex turistic de pe malul Lacului Vidra. 
Planul stațiunii Vidra, în 1981. FOTO Facebook/Victor Plastich
După victoria Nadiei de la Montreal, din 1976, se spune că dictatorului i-ar fi venit ideea construirii complexului turistic ce ar fi trebuit să fie cel mai mare din Europa de Est, format din patru stațiuni: Vidra, Mura, Puru și Alba, cu o capacitate de 85.000 de locuri de cazare. Dintre acestea au pornit lucrările la Vidra, la începutul anilor ’80. Au fost abandonate un timp, iar apoi, din 1984, s-au reluat însă, de data aceasta, au fost făcute "cadou" Uniunii Generale a Sindicatelor, deoarece Ministerul Economiei Forestiere nu a fost de acord să taie pădurile pentru amenajarea pârtiilor, astfel încât stațiunile nu au putut fi trecute în patrimoniul internațional pentru a găzdui Olimpiada din 2010. 
Așadar, în 1989, la Vidra se contura un complex turistic de trei hoteluri de câte trei etaje finalizate, dispuse în amfiteatru, de pe terasa fiecăruia dezvăluindu-se o panoramă superbă asupra lacului, cinci vile, un hotel cu șase etaje și o sală de sport - nefinalizate. Stațiunea era, la momentul 1989, finalizată în proporție de 80%. Ar fi trebuit predată la cheie în 1992. În total 1.100 de locuri de cazare. Celelalte, Mura (spre Obârșia Lotrului) și Alba (în zona de nord-est), n-au rămas decât la stadiul de proiect. Unde ar fi trebuit să fi stațiunea Puru se află acum Transaplina Ski Resort.  
 
Arhitectul întregii zone a fost Francisc Walter, angajat al Hidroconstrucţia, care împreună cu specialiștii de la IPTANA, a realizat proiectul care ar fi exploatat potenţialul turistic al munţilor Latoriţei și Lotrului și al Lacului Vidra. Potrivit planului, toate aceste stațiuni ar fi fost legate între ele prin pârtii de schi, telecabine. Mai mult decât atât, proiectul revedea și reconstruirea Transalpinei.

Satul dat uitării

Studiile de specialitate arată că zona de nord a județului Vâlcea – toată Valea Lotrului și Valea Latoriței, incluzând și împrejurimile Lacului Vidra – este una dintre cele mai bune zone pentru dezvoltarea infrastructurii sporturilor de iarnă în țara noastră. În zona Vidra este zăpadă timp de șase luni pe an, iar pericolul avalanșelor este inexistent. Nu se mai pune la socoteală frumusețea rară a locurilor, multe dintre ele încă sălbatice. 




Cu toate acestea, stațiunea visată de Ceaușescu în anii săi de glorie a rămas încremenită în timp, veghind de pe versant luciul lacului. La 25 de kilometri de stațiunea Voineasa (care nu are o soartă cu mult mai fericită dacă ne gândim la frumusețile pe care le poate exploata) și la aproximativ 50 de kilometri de Petroșani, la altitudinea de circa 1.300 de metri, stațiunea Vidra miroase a pustiu și a tristețe. Betoanele nesfârșite pătrunse de smocuri de iarbă, treptele care te urcă de la un hotel la altul și îți deschid perspectiva asupra lacului, geamurile sparte, ușile vechi din fier înlocuite cu altele de termopan – sparte și ele –, balustradele ruginite și aleile pustii cheamă fantomele trecutului încremenit aici, paradoxal, într-un colț de rai.

Oaspeți în hotel

Am urcat treptele abrupte și late, cumva asemănătoare cu cele ale hotelurilor din Neptun, cu balustrade de fier ce odată au fost vopsite în roșu, cu ceva teamă. Totul pare încremenit și te aștepți că dacă intri în vreunul dintre hoteluri vei găsi camerele aranjate și paturile făcute, restaurantul pregătit de micul dejun.



 Era pe înserat, într-un sfârșit de septembrie cu lună plină. Soarele deja apunea, lacul căpătase o culoare violacee, iar cele trei hoteluri se ridicau unul deasupra altuia ca niste monștri gigantici ce rânjeanu din geamuri sparte. 
Al doilea și al treilea hotel, văzute din dreptul primului hotel FOTO Călăuzaoffroad

Terasa năpădită de buruieni FOTO Călăuzaoffroad

Parter devastat FOTO Călăuzaoffroad

Geamuri sparte, la parterul primului hotel FOTO Călăuzaoffroad

Ușă de termopan legată cu sârmă FOTO Călăuzaoffroad

Ușă laterală, năpădită de buruieni FOTO Călăuzaoffroad

Primul hotel și lacul, văzute din drepstul celui de-al doilea hotel FOTO Călăuzaoffroad

Vedere de la al doilea hotel de trei etaje. FOTO Călăuazoffroad


 Terasele erau năpădite de buruieni și dădeau spre intrări ferecate cu lacăte vechi. La câteva ferestre atârnau rufe la uscat, iar perdelele fluturau în vânt. Imagini care, recunosc, m-au făcut să iuțesc pasul și să mă gândesc dacă urc treptele spre inima complexului. Un cuplu ce venea vorbind în spatele meu mi-a dat curaj. Am urcat împreună cu ei. În fața ultimului hotel cu trei etaje era parcată, în dosul unui copac, o Dacie. Semn că, într-adevăr, cineva locuiește în aceste clădiri. Și aveam să dezleg și acest mister, mai târziu.

Colț de realitate 

Hotelul cu șase etaje văzut dinspre cele trei hoteluri cu trei etaje FOTO Călăuzaoffroad
După ce am trecut de cele trei hoteluri, cărarea merge spre o clădire de șase etaje, mai exact un schelet de clădire, un gigant gri care parcă plânge odată cu vântul. Este ceea ce trebuia să fie Hotel Tranzit. Alături de el se mai ițește o clădire, mai mică, dar la fel, neterminată: sala de sport.  
Cărarea pe care se ajunge la vilele funcționale. Se vede Hotelul Tranzit FOTO Călăuzaoffroad

Lună plină între Hotel Tranzit și sala de sport FOTO Călăuzaoffroad

Sala de sport FOTO Călăuzaoffroad

Hotel Tranzit, vedere din față FOTO Călăuzaoffroad

În stânga, pe o alee ce duce la telescaunul înghețat în rugină și timp, se înșiruiesc cinci vile, singurele care pot primi oaspeți. Vilele Vidra. Fiecare dintre are în jur de 10 camere. 

Vilele Vidra, vedere din spate FOTO Călpuzaoffroad

Prima dintre vile "găzduiește" și restaurantul FOTO Călăuzaoffroad

Cele cinci vile sunt înșiruite de-a lungul aleii ce duce la fostul telescaun FOTO Călăuzaoffroad

Foișorul Complexului Vile Vidra FOTO Călăuzaoffroad

 Acestea au fost renovate, condițiile nu sunt de lux, dar sunt decente. Unele camere sunt suită – adică au o baie comună, iar altele au câte o baie. Cele care au baia proprie sunt „sub cheie”, pentru că baia nu este în cameră, ci pe un holișor comun celor două camere. 

Interiorul unei camere din Vila 3, cameră din suită FOTO Călăuzaoffroad

Interiorul unei camere din Vila 3, cameră din suită FOTO Călăuzaoffroad

Una peste alta, condițiile nu sunt pentru fițoși, dar sunt decente și exact atât cât îți trebuie. Recent au instalat și o centrală termică, astfel încât este și căldură, însă, oricum, vine camerista și vă oferă un calorifer electric în caz că nu vă este destul de cald. 

Vedere din balconul unei camere din Vila 3 FOTO Călăuzaoffroad

Camera în suită costă 80 de lei, iar cea cu baie proprie – 90 de lei. Se adaugă 15 lei de persoană micul dejun. (Prețurile erau valabile pentru luna septembrie 2015, probabil că acum sunt altele. Îi găsiți oricum chiar și pe booking.com). 

Vedere din balconul restaurantului FOTO Călăuzaoffroad

 
Au chiar și un restaurant, dar pe care nu vi l-aș recomanda. Am mâncat aici cea mai proastă ciorbă de burtă.
Cine dorește poate campa cu cortul în curtea vilelor. 

Telescaunul, la capătul aleii FOTO Călăuzaoffroad

Amatorii de biking pot închiria biciclete de la administratorii vilelor FOTO Călăuzaofroad

Câțiva păstrăvi înoată în micul lac din curtea vilelor FOTO Călăuzaoffroad

Nu vă faceți griji de parcare, există locuri multe FOTO Călăuzaoffroad

Doamna care ne-a cazat mi-a lămurit și misterul ferestrelor cu rufe din hotelurile de jos: administratorii îi mai lasă să stea pe culegătorii de fructe de pădure, dar tot acolo mai locuiesc și paznicii complexului. Unii dintre „găzdași” sunt civilizați și chiar mai întrețin camerele, alții, în schimb, produc pagube.

Strategia distrugerii

Probabil că vă întrebați de ce au încremenit aceste clădiri, în loc să înflorească turismul într-o zonă atât de bogată în frumuseți și atât de săracă în activități de turism. Ei bine, după Revoluție, complexul turistic Vidra a fost împărțit între sindicate, care, evident nu au avut fonduri pentru a-l termina, nu pot accesa fonduri structurale și nici nu-l pot privatiza. Cele cinci vile sunt administrate de un sindicat din Olănești, singurul, de altfel, care a reușit să răzbată într-un fel. Patrimoniul staţiunii Vidra, moştenirea comunistă, este împărțită între CNSLR Fraţia şi Cartel Alfa. Din 2003, complexul turistic se află în gestiunea CS SIND România Băile Olăneşti.

Vedere de pe terasa unei vile din complexul Vidra FOTO Călăuzaoffroad

Lacul Vidra, văzut în splecndoarea sa din complexul Vidra FOTO Călăuzaoffroad

Lacul Vidra la apus FOTO Călăuzaoffroad

Și asta n-ar fi de ajuns pentru rețeta distrugerii. Printr-o serie de mașinațiuni un grup de proprietari de obște revendică cele 24 de hectare pe care se întinde complexul, ba chiar, susțin ei, sunt proprietari inclusiv pe terenul de sub Lacul Vidra. Acum se judecă de ani de zile cu sindicatele care dețin clădirile, iar ei dețin terenul. Când a fost conceput complexul Ceaușescu a emis un decret prin care dădea complexului drept de folosință asupra terenului, atâta vreme cât va funcționa. Interesele sunt mari și complexe, așa că nu voi intra în ele.
După aproape 40 de ani de când a fost gândită dezvoltarea zonei adiacente Lacului Vidra, singura investiție a fost făcută în domeniul schiabil Transalpina Ski Resort, aflat la 9 kilometri de Vidra. 
De la Vidra spre Transalpina FOTO Călăuzaoffroad

Coada lacului, spre Obârșia Lotrului FOTO Călăuzaoffroad

Popas la coada lacului FOTO Călăuzaoffroad

Planul Urbanistic al comunei Voineasa, de care aparține întreaga zonă, realizat în februarie 2010, prevede dezvoltarea infrastructurii turistice pe toți versanții de la sud de lac (Mioarele, Fratoșteanu, Cărbunele, Buru, Miru, Ștefanu). Toate acestea ar fi trebuit să fie domenii schiabile cu infrastructura aferentă. Prima etapă a proiectului ar fi trebuit să fie gata în 2013.

Lacul Vidra, „marea” dintre munți

Lacul de acumulare Vidra, aflat între Munții Latoriței, Lotrului și Căpățânii, a fost construit între 1966 și 1973. Barajul de la Vidra, în formă trapezoidală și cu o înălțime de 121 de metri, este singurul din țară construit din anrocamente, etanșat cu nucleu de argilă. Aflat la 1289 de metri altitudine, lacul are o suprafață de 1.240 de hectare, cu o lungime de 8 kilometri și o lățime maximă de circa 1,4 kilometri. Amenajat pe râul Lotru, barajul de la Vidra este unul dintre cele mai frumoase din țară, însă, din păcate, foarte puțin exploatat.